Cum teoria culorilor Bauhaus continuă să existe în designul contemporan pentru tipar

Noua campanie „Compose with Colour” a lui Keaykolour aduce o nouă aplicație teoriei culorilor popularizate de Josef Albers, amintindu-ne de puterea profundă a ținerii în mână a unei foi de hârtie colorată. Într-o lume saturată de experiențe digitale, simțirea texturii acesteia și observarea modului în care nuanța se schimbă în diferite condiții de iluminare creează o relație cu culoarea care nu va fi niciodată reprodusă de pixelii de pe ecrane. Acest concept este adus la viață prin intermediul unui nou instrument interactiv pentru hârtie, conceput de Design & Practice, care se alătură colecției Creative Power by Antalis.

Words by Ruben de la Rive Box, Creative Director at Design & Practice

Albers și-a reunit ideile în celebra sa carte, „Interacțiunea culorilor”, un manifest practic care a asociat teoriile sale cu compoziții de culori abstracte și atemporale, făcând-o relevantă și utilă atât pentru publicul de atunci, cât și pentru cel de astăzi. El a plasat observatorul uman în centrul tezei sale: „în percepția vizuală există o discrepanță între faptul fizic și efectul psihic”. Prin aceasta, el vrea să spună că proprietățile fizice ale unei culori - lungimea de undă, pigmentul său - sunt secundare modului în care mintea umană o percepe în raport cu mediul înconjurător. Predând acest principiu, Albers a respins sistemele tradiționale de culori și s-a concentrat în schimb pe dezvoltarea „unui ochi pentru culoare” printr-un proces de încercare și eroare. În abordarea sa, a insistat să folosească hârtie colorată pentru exercițiile sale, nu vopsea. Acest lucru nu s-a născut din comoditate, ci din convingerea că hârtia colorată are proprietăți favorabile, cum ar fi consistența culorii, ușurința în utilizare și chiar distribuția pigmenților. Această decizie simplă face din teoria lui Albers un punct de plecare util pentru o practică de design modern care începe cu o paletă tactilă preselectată, precum colecția Keaykolour, pentru a experimenta cu compoziții de culori.

Compunerea culorilor ca note muzicale într-o simfonie vizuală

Artistul Kandinsky a experimentat sinestezia, din cauza unei afecțiuni medicale care îl făcea să „vede culori atunci când auzea muzică” și invers. Această conexiune a fost un factor cheie în trecerea sa către arta abstractă, deoarece a căutat să creeze compoziții vizuale care să rezoneze cu puterea emoțională și spirituală a muzicii. El s-a inspirat din structurile formale ale muzicii, inclusiv ritmul, armonia și contrapunctul, încercând să transpună aceste principii în picturile sale. Kandinsky credea că arta, la fel ca muzica, poate dezvolta calități emoționale și spirituale puternice, urmărind să transmită o „simfonie a culorilor” în compozițiile sale. În timp ce Josef Albers a pus mult mai puțin accent pe aspectul spiritual atât al culorii, cât și al muzicii, el a legat în mod explicit arta vizuală de formele muzicale și a aplicat principiile armoniei muzicale studiului său despre culoare. El a creat lucrări care au explorat repetiția, ritmul și mișcarea dinamică găsite în structurile muzicale și a compus interacțiuni precise ale culorilor care ar crea efecte asemănătoare acordurilor muzicale. Impulsul său de a dezvolta „un ochi pentru culoare” poate fi văzut ca abilitatea muzicienilor de a interpreta melodii și armonii din intuiție, dar bazate pe practică și repetiții. El a aplicat principiile armoniei muzicale în studiul său despre culoare, în special în renumita sa serie „Omagiu pătratului”, unde interacțiunea precisă și armonioasă a culorilor putea crea efecte asemănătoare acordurilor muzicale.

Relativitatea culorii pentru un designer de astăzi

„Culoarea este cel mai relativ mediu în artă.” Prin această afirmație, Albers a susținut că nu vedem culorile așa cum există fizic, ci mai degrabă că percepția noastră este constant influențată de mediul înconjurător. Prin urmare, o culoare nu există așa cum este, ci mai degrabă ca o interpretare a sa însăși de către noi. Prin exerciții vizuale concepute de el însuși, Albers demonstrează cum o singură culoare poate apărea ca două nuanțe diferite, în funcție de culorile care o înconjoară și chiar cum două culori complet diferite pot fi făcute să pară aproape identice, în funcție de contextul lor. Acest fenomen, cunoscut sub numele de contrast simultan - descris pentru prima dată de Michel-Eugène Chevreul, dovedește că nu există absoluturi în culoare; înțelegerea noastră despre luminozitatea, întunecarea sau intensitatea unei culori depinde în întregime de culorile învecinate. Abordarea culorii de către Josef Albers a schimbat fundamental teoria culorilor, mutând accentul de la sisteme și reguli rigide la una de învățare practică, experiențială. Acest lucru o face deosebit de valoroasă pentru practicienii contemporani. În designul modern, comportamentul relativ și interdependențele culorilor pot influența foarte mult un design sau o interfață. Prin urmare, este o abilitate crucială să explorezi și să examinezi aceste comportamente și să le utilizezi în mod conștient. Înțelegerea faptului că culorile au o greutate emoțională și că interacțiunile lor pot amplifica sau diminua aceste efecte permite alegeri de culori mai intenționate și strategice. Un roșu care pare agresiv într-un context ar putea părea energic în altul, necesitând designerilor să dezvolte ceea ce Albers numea „un ochi pentru culoare”.

De la teorie la tactilitate: aplicații contemporane

Bogata istorie a cercetării culorilor în artă și design oferă mai multe avantaje practice pentru designerii și brandurile contemporane. O inspirație notabilă și directă a condus la o colecție de eșarfe inspirată de Josef Albers, realizată de Hermès, care imprimă compoziții de culori cu detalii minuțioase pe mătase fină. Studioul de design Atelier Bingo a creat „Stéréo Couleurs”, o carte construită în întregime din colaje lucrate manual cu hârtii decupate. Deși cartea Atelier Bingo are o abordare mai jucăușă și nu teoretică, utilizarea hârtiei pentru a crea combinații atractive de culori canalizează același mod de lucru plăcut și tactil. Combinarea jucăușă și experimentală a culorilor pentru a forma narațiuni complexe și unice reprezintă, de asemenea, un instrument cheie pentru branduri, în a crea colecții mari de culori și a ajuta designerii și clienții să se simtă ghidați. Marca daneză de vopsele Bleo invită creatori de top să își creeze propriile palete curatoriate, iar paleta lor Colour Interactions demonstrează modul în care principiile lui Albers au fost distilate într-o gamă comercială de vopsele care funcționează în cadrul său. Creată din plăcile originale ale lui Albers, colecția reduce sute de nuanțe potențiale într-o paletă precisă și intuitivă. Acest proces de curare întruchipează convingerea lui Albers că, în loc să o limiteze, constrângerile încurajează creativitatea, oferind consumatorilor un punct de intrare sofisticat, dar accesibil, în teoria culorilor. În era digitală, experiențele fizice care invită atingerea creează experiențe de brand mai intime și memorabile. Valorificând puterea atingerii și a tactilității, brandurile din industria modei, luxului și comerțului cu amănuntul își dau seama că hârtia este unul dintre ultimele puncte de contact fizic în care pot face diferența, iar folosind hârtie colorată, brandurile utilizează reacția emoțională pe care oamenii o au față de culoare.